Sub aspect istoric,
Ciochina, ca si satele componente ale comunei are o existenta
multiseculara. Documente atestând existenta acestor
sate se gasesc în culegerile scoase de Arhivele
Statului - Filiala Ialomita, precum si în volumele
"Documente privind istoria Tarii Românesti",
seria B, veacul a XVI-lea si al XVII-lea aparute în
Editura Academiei.
Numele satului Ciochina - dupa unele izvoare - ar proveni
de la cuvântul "ciochie" - muchie de deal,
ceea ce s-ar potrivi asezarii satului, daca ne gândim
ca el a fost înaltat pe malul stâng al râului
Ialomita, mal mai ridicat, ferit de revarsari, la un nivel
de 10-20 m fata de lunca Ialomitei.
În unele legende se spune ca, la început,
Ciochina a fost întemeiata de trei târlasi
de oi care si-au asezat stânele în forma de
ciorchine pe actuala vatra a satului.
În sfârsit, unii cercetatori socotesc ca denumirea
satului vine de la ciochinara (piesa componenta a seii).
În favoarea acestei supozitii vine si o legenda
care spune ca pe locul unde Mircea cel Batrân ar
fi facut popas ostenii lui ar fi dat jos de pe cai seile
prevazute cu "ciochinari" (curele cu gauri,
catarame su gaici folosite ca piese
de harnasament).
Satul Piersica, locuit astazi doar de aproximativ 60 de
familii are un bogat trecut istoric. Asezat pe vechile
maluri ale râului Ialomita, pe vadul vechi, este
cunoscut din documente de pe vremea lui Mircea cel Batrân,
domnitor care a construit aici un pod peste râul
Ialomita, singura trecere peste râu de le Urziceni
pâna la Calarasi. Acest pod facea legatura drumului
comercial ce lega capitala tarii de Braila - important
centru comercial.
Datorita tranzitului intens de marfuri, dupa 1500 s-a
simtit nevoia construirii unui nou pod pentru trecerea
mai lesnicioasa a Ialomitei. Din acest moment satul Ciochina
- unde s-a construit noul pod - începe sa devina
un important centru, fiind asezat la rascrucea drumurilor
comerciale Silistea - Calarasi - Buzau - Bucuresti - Braila
si Brasov - Ploiesti - Slobozia - Piua - Pietrii.
În secolul al XVIII-lea, este consemnat ca stapân
al întregii zone de pe malurile Ialomitei pâna
la satul Crunti, printul Arsenie Caragheorghievici, sârb
de origine. El administreaza aceste tinuturi prin "vechili"
(administratori de mosie), printre care documentele îl
atesta pe Aron - administrator cu deosebita competenta
în organizarea mosiei boierului Caragheorghievici.
El a facut importante constructii în toate satele
ce intra astazi în componenta comunei Ciochina.
În satul resedinta îndeosebi, a construit
un întreg cartier de case care începea din
dreptul conacului mosiei, unde este astazi locuinta cetateanului
Ciachir Dumitru, pâna la fosta locuinta a batrânului
învatator C. Nicolescu - pe o lungime de 250m.
În aceasta perioada, în satul
Ciochina apar hanuri, ateliere de fierarie, o fabrica
de rachiu precum si o piata de desfacere si un bâlci
saptamânal, care mai târziu, în 1883,
devine bâlci anual organizându-se neîntrerupt
pâna în zilele noastre la 8 septembrie, de
ziua Sfintei Maria mica.
În fata unui han destul de spatios si care era amplasat
pe locul unde astazi se afla primaria, s-a întemeiat
si un Oficiu Postal, condus pe la 1892 de un oarecare
capitan Necula, sub numele de capitan întelegându-se
capitan de posta, dirigintele de posta astazi.
Se mai spune ca, pe locul unde astazi locuieste Alexandru
C. Ghita, era si o brutarie foarte dezvoltata care alimenta
pe cei care faceau transporturi comerciale, precum si
diligentele postale.
Pâna în anul 1872, comuna Ciochina se compunea
dintr-un singur sat, de la aceasta data i s-au alaturat
satele Cazanesti si Crunti, care în 1876 au format
fiecare comune separate, Ciochina ramânând
din nou un singur sat.
Între anii 1864-1872, Ciochina a fost resedinta
plasei Ialomita care cuprindea 25 de comune. În
1904 Ciochina facea parte din plasa Albesti, iar între
anii 1911-1950 din plasa Cazanesti.
Locuitorii satului Ciochina ocupau doua mahalale distincte
numite Tabaci si Coslogeni în partea de est si,
respectiv, vest a satului.